Legendele păstrate în timp vorbesc și despre sărbătorirea primei zile de primavară și a mărțișorului.

Una dintre acestea vorbește despre tanărul care a salvat soarele de la un zmeu. 

Se spune ca, intr-o zi, soarele a vrut sa danseze intr-o hora si a coborat pe Pamant sub infatisarea unui tanar.

Ceea ce nu stia era ca un zmeu il pandea.

Atunci cand a gasit ocazia potrivita, zmeul l-a rapit pe soare si l-a inchis departe de ochii lumii.

Pentru ca nu mai exista caldura soarelui si razele acestuia nu mai mangaiau pe nimeni, lumea s-a schimbat si nici macar copiii nu mai radeau. Un singur tanar a gasit curajul sa il infrunte pe zmeu pentru a-l elibera pe soare. Dupa un drum lung de trei anotimpuri (vara, toamna si iarna), curajosul tanar a ajuns la zmeu si s-a luptat cu acesta zile in sir, pana l-a invins. Soarele a fost eliberat si a readus lumea la viata.

Tanarul nu a apucat sa se bucure de el, din cauza ranilor din timpul luptei. Tot sangele lui s-a scurs pe zapada imaculata, iar acesta este motivul pentru care snurul martisorului este rosu cu alb.

Snurul este, de fapt, ceea ce se daruieste de Martisor, conform traditiei populare.

Baietii sunt cei care ar trebui sa il primeasca, dar traditia s-a modificat in timp si femeile sunt cele care primesc martisor in zilele noastre.

De acest snur alb-rosu se lega inainte o moneda, pentru a aduce noroc purtatorului, acesta fiind motivul pentru care martisoarele de azi sunt alaturate unui obiect mic. In mod traditional, dupa 12 zile de purtat martisorul, acesta trebuie legat de o ramura a unui copac fructifer. Se spune ca in acest fel copacul va fi roditor.

O altă legendă vorbește despre baba Dochia si fiica vitregă.

Aceasta legenda a martisorului spune povestea unei batrane numite Baba Dochia. Ea avea o fiica vitrega pe care nu o iubea, asa ca mereu cauta sa ii faca rau. Într-o zi geroasa de iarna, a trimis-o pe fiica vitrega sa spele la rau o haina foarte murdara. Fata s-a dus, dar cu cat se straduia mai mult sa spele haina, cu atat devenea mai murdara. Fata a inceput sa planga, iar intre timp a venit la ea un tanar numit Martisor, care a intrebat-o ce a patit. Dupa ce a aflat povestea fetei, Martisor i-a oferit o floare rosie si a indemnat-o sa mai spele o data haina. In mod miraculos, aceasta a devenit imaculata. Fata si-a pus floarea in par si a dus haina inapoi la Baba Dochia, care a ramas muta de uimire, pentru ca nu credea ca va reusi sa duca la bun sfarsit aceasta sarcina. 

Cand Baba Dochia a vazut floarea rosie din parul fetei, a crezut ca a venit primavara si a iesit cu oile la pascut. Pentru ca nu s-a imbracat destul de gros, a suferit de frig si atunci a venit la ea Martisor, care i-a aratat cat de greu este sa stea in frig, asa cum a stat si fiica ei vitrega. Dupa ce a disparut, batrana a ramas singura pe munte, iar oile au fost transformate in pietre la lasarea gerului.