Fundația Națională pentru Civilizație Rurală „Niște Țărani”, a acordat în acest an, pe lângă Marele Premiu, premii pentru succese si performanțe obținute de către cei nominalizați în domenii precum literatură, arte plastice, știință și tehnică, artă teatrală și  cinematografică, mass-media și eficiență în managementul administraţiei publice locale-rurale, protecție socială și acțiuni umanitare,  investiţii eficiente în mediul rural, rezultate deosebite  ale studenților  proveniți din  şcoala ţărănească.

Laureați ai celei de-a 24- a ediție a Premiilor Fundației Naționale pentru Civilizație Rurală „Niște Țărani” sunt  șiscriitorul Dinu Săraru care a primit în acest an Marele Premiu:

„-pentru inteligența, vocația și dăruirea cu care a deslușit mentalitatea truditorului pământului, țăranul român; 
-pentru îndrăzneala, profunzimea și clarviziunea de a lupta, ca nimeni altul, 
pentru perpetuarea visului său frumos, sincer și molipsitor întru păstrarea identității și demnitații poporului român; 
-pentru inspirația divină, iscusința, rațiunea și rigurozitatea de a înființa și a cârmui destinele Fundației care poartă numele capodoperei sale literare “Niște Țărani”; 
-pentru pasiunea, talentul, rigoarea și echilibrul de a crea și a conduce instituții culturale prestigioase naționale; 
-pentru sensibilitatea, profunzimea și genialitatea operei sale literare prin care contribuie la întregirea patrimoniului cultural național”, conform organizatorilor.

Marele Premiu se mai acordă unei personalități internaționale, al cărui nume va fi făcut cunoscut după ce se va primi confirmarea de acceptare a nominalizării.

Constantin (Dinu) Grigore Săraru, scenarist, scriitor, publicist, om de teatru, s-a născut la 30 ianuarie 1932, la Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea.

A copilărit în comuna Slătioara, apoi a urmat cursurile gimnaziale și liceale la Râmnicu Vâlcea și București. A absolvit, în 1978, cursurile Facultății de Ziaristică din București, potrivit „Dicționarului scriitorilor români” 

A debutat în presă la 18 ani, ca reporter la Radiodifuziunea Română (1950-1961). A fost secretar general de redacție la revista ”Secolul 20” (1961-1963) și la „Luceafărul” (1964-1967).

Este fondatorul Fundației Naționale pentru Civilizație Rurală ”Niște țărani” (înființată în iunie 1998) și unul dintre organizatorii, din 1998, al Festivalului Internațional de Film ”Eco-Etno-Folk Film” de la Slătioara.

Tot în 1998, inițiază și coordonează proiectul Pro Istoria. Un an mai târziu, devine director fondator al revistei „Renașterea civilizației rurale românești” și creează Institutul Național de Cercetare a Civilizației Rurale, în cadrul fundației omonime.

Între 2001-2004 a îndeplinit funcția de director al Teatrului Național ”I. L. Caragiale” din București. În anul 2001, a reluat publicarea „Gazetei Teatrului Național”. A devenit director fondator al revistei „Clipa” în 2008.

Membru al Uniunii Scriitorilor din 1961 și membru fondator al Academiei Oamenilor de Știință din România, în 2001.

Debutul său editorial a fost o culegere de cronici și articole dedicate teatrului, adunate sub titlul „Teatrul românesc și interpreți contemporani” (1966), notează fundatianistetarani.ro. În 1973, avea să publice o nouă colecție de cronici și eseuri teatrale, ”Al treilea gong”.

A debutat ca romancier și totodată s-a consacrat cu ”Niște țărani” (1974, Premiul ”Ion Creangă” al Academiei Române). Cartea a fost ecranizată, în 1980, sub titlul ”Vânătoarea de vulpi”, în regia lui Mircea Daneliuc și a fost pusă în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Mic, în 1981, cu titlul ”Scenariu dramatic în șapte anotimpuri”.

La secțiunea “Artă teatrală și cinematografică” premiul pentru întreaga aactivitatea fost acordat în acest an actorului Florin Piersic.

 

 

 

Sursa: Realitatea de Valcea

Articolul precedentNoi relaxări discutate astăzi: persoanele fără certificat verde vor putea intra în supermarketurile din mall-uri
Articolul următorReghe, pulverizat! Anamaria Prodan rupe tăcerea: „Până la urmă, Reghecampf era soțul meu, nu invers. Poate căsnicia i-a fost o pălărie prea mare!”