20 noiembrie, ziua Sfântului Grigorie Decapolitul.

Slujbă arhierească, în această zi, la Mănăstira Bistriţa (Costești).

Despre acest sfânt se ştie că s-a născut în anul 780, în Asia Mică şi a crescut în Isauria, în una dintre cele zece cetăţi care se cheamă Irinopolis (din părinţi drept credincioşi, Serghie şi Maria, pe vremea luptătorilor împotriva Sfintelor icoane şi sub domnia lui Leon Armeanul- 813-820-)

Când a ajuns la vârsta tinereţii părinţii se pregăteau să îl căsătorească, dar el s-a despărţit de cele lumești , mergând la o mânăstire, unde era egumen Sfântul Simeon Mărturisitorul, unchiul său.

În acea mânăstire a vieţuit Grigorie 14 ani. El a umblat din loc în loc, prin mijlocul credincioşilor din sate şi din oraşe – Efes, Enos, Hrisopolis, Corint, ajungând până la Roma.

Apoi a ajuns în Siracuza Siciliei şi la biserica Sfântului Mina din Tesalonic, unde a primit şi darul preoţiei.

A mers apoi spre Bizanţ şi a ajuns în cele din urmă la muntele Olimpului.

În acest timp a făcut o mulţime de minuni. Atunci când a ajuns, însă pe munte s-a îmbolnăvit şi a înţeles că i se apropia sfârşitul.

A plecat atunci la Constantinopol, unde se afla unchiul său Simion închis întemniţă şi, închinându-se lui a murit cu pace (20 noiembrie 842).

Trupul lui nu a putrezit nici astăzi, ci s-a dovedit purtător de mari daruri.

În anul 1497 Banul Barbu Craiovescu, care  a rezidit din temelie mănăstirea Bistriţa vâlceană a adus cu multă cheltuială moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul şi le-a aşezat la această mânăstire, unde se află şi astăzi, fiind făcătoare de minuni atât pentru bolile trupeşti, cât şi pentru cele sufleteşti.

(Prof. dr. Florin EPURE,

Director executiv DJCV)