Manifestări dedicate Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, în municipiul Râmnicu-Vâlcea, orașul căruia i-a conferit titulatura de „capitală a tipografilor”, devenindu-i ocrotitor spiritual.
Arhiepiscopia Râmnicului organizează mai multe manifestări care debuteaza astazi, cu slujba Arhiepiscopului Râmnicului.
Tot duminică, la orele 17.00, la Sala Iosif Episcopul a Casei Sfântul Ierarh Calinic vor debuta lucrările celei de-a XVI-a sesiuni a Centrului de Studii Medievale și Premoderne „Antim Ivireanul”. Secțiunea I: „Sfântul Antim Ivireanul în memoria cultural – spirituală”, având ca temă „Sfântul Antim Ivireanul, precursor al Marii Uniri de la 1918”.
Cea de-a doua sesiune va avea loc luni, 24 septembrie.
Miercuri, incepand cu ora 17.30, va avea loc Procesiunea cu Icoana Sfântului Ierarh Antim Ivireanul pe următorul traseu: Catedrala Arhiepiscopală – B-dul Nicolae Bălcescu – Str. Constantin Brâncoveanu – Biserica Sfântul M.Mc. Dumitru – Paraclisul Arhiepiscopal Buna Vestire – B-dul Calea lui Traian – Biserica Toți Sfinții – Catedrala Arhiepiscopală.
Prima tipografie de la Râmnic, ctitorită în anii 1705, a fost cea a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, Episcopul Râmnicului-Noul Severin (1705-1708). Mai înainte de a fi hirotonit episcop, în 1694, Sfântul Antim a înființat la Mănăstirea Snagov, cu ajutorul Domnitorului, o tiparniță, cu imprimare în limbile română, greacă și arabă. Când a plecat la Râmnic, fiind hirotonit episcop, sfântul a luat cu sine o parte din tiparnița de la Snagov, pe care a instalat-o la Episcopie.
Cu tiparnița adusă de la Mănăstirea Snagov, Sfântul Antim a tipărit primele cărţi bisericeşti în limba greacă.
Tot în anii 1706 apare Molitfelnicul, în limba română, traducere a peimei cărţi în limba bulgara.
În 1724, Episcopul Damaschin Voinescu,unul dintre făuritorii limbii literare româneşti, a înființat o nouă tiparniță la Râmnic, în care a tipărit Ceaslovul și Învățătura despre șapte Taine (1724), apoi Psaltirea (1725).
În anii 1726 aparea prima învăţătură pentru tineri, în limba română și slavonă, care constituiea primul abecedar din Ţara Românească.
Această lucrare era cel de-al treilea abecedar din țara noastră, după cel grecesc, apărut la Iaşi (1651), şi cel de la Alba Iulia (1699).
