Vineri, 31 ianuarie, începând cu ora 11 30, la Sfânta Mănăstire Cozia, de la Călimănești, se va organiza un parastas în memoria domnitorului – ctitor Mircea cel Bâtrân şi un moment de evocare a domniei sale glorioase a Ţării Românești, o ţară independentă care cuprindea cea mai mare întindere din toate timpurile, anunță directorul ditecției pentru cultură Vâlcea, istoricul Florin Epure.
Mircea cel Bătrân se stingea din viață în ziua de 31 ianuarie 1418, iar trupul neînsufleţit a fost adus de la curtea voievodală de la Argeş, la ctitoria sa de la Cozia, în ziua de 4 februarie,. Dispariția din această lume a voievodului este evocată într-o veche cronică sârbească: “Anul 6926 (1418) s-a pristăvit marele voievod al Ungro -Vlahiei, Io Mircea, ianuarie 31”. Axentie Uricariul, consemnează, și el, în cronica sa: “Murit-au Mircea Vodă în domnie şi l-au îngropat la mănăstirea de la Cozia”.
La anul 1605, lângă domnitorul muntean a fost așezată, pentru odihnă veșnică, monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul. Mormintele din pronaosul Coziei au fost profanate de mai multe ori. În vremea “zaverei” de la 1821, Mănăstirea Cozia a fost incendiată. Trupele austro-germane, aflate în retragere, au devastat mănăstirea, în vara anului 1916. Piatra tombală a fost distrusă, iar biserica a fost folosită ca grajd pentru cai. Din iniţiativa Comisiei Monumentelor Istorice, la 15 mai 1938, pe mormântul marelui voievod Mircea s-a aşezat actuala piatră funerară: “Aici odihnesc rămăşiţele lui Mircea, Domnul Ţării Româneşti, adormit în anul 1418”.
În urma unei glorioase domnii, de 32 de ani, Mircea cel Bătrân – “principe între creştini, cel mai viteaz şi cel mai ager” (Leunclavius) -, s-a remarcat prin înaltele virtuţi: tăria credinţei, vitejia şi înţelepciunea cu care l-a înzestrat Dumnezeu pentru apărarea statalităţii şi creştinătăţii în lupta cu oştile Semilunei. Domnitorul a dovedit abilități de mare strateg militar în confruntările duse cu turcii, de lângă Bizanț, de la Rovine, Nicopole, ca un adevărat scut la porțile creștinătății, dar și înalte vituți diplomatice. A profitat de situația precară a interregn-ului otoman, creat de victoria de la Ankara, a hanului Timur Lenk, asupra lui Baiazid. Domnitoul s-a amestecat în succesiunea la tronul sultanilor, susținându-i, pe rând, pe Musa, Musatafa și pe șeicul Bedreddin.
A încheiat o serie de alianțe, atât cu domnitorii români cât și cu marile puteri străine. A întreținut relații bune cu Moldova lui Alexandru cel Bun. Cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, și cu regele Poloniei Wladislaw II Jagello a încheiat tratate în condiții de deplină egalitate. Mircea Vodă a eliberat Dobrogea de sub stăpânirea genovezilor.
În țară a fost un conducător inovator. A activat comerțul și a acordat privilegii negustorilor transilvăneni și polonezi, a introdus mai multe emisuni monetare, a creat industria minelor de aramă, a înființat târguri noi, a modificat sistemul organizării sociale, a limitat puterea feudalilor, a înzestrat oștirea, a creat sisteme de fortificații la Dunăre și Marea Neagră și a schimbat fundamental așezămintele bisericii noastre.
Ţara Românească a cunoscut cea mai întinsă cuprindere teritorială din toată istoria medievală: de la Munţii Carpaţi până la Dunăre, şi cu Banatul Severinului până la Marea Neagră, cu posesiunile transilvane şi părţile tătăreşti şi cu cetatea Dârstorului.
Domnitorul a înscris în nemurire Râmnicul (20 mai 1388) și Vâlcea – primul judeţ menţionat în documente (8 ianuarie 1392), prin emiterea hrisoavelor de danie acordate călugărilor cozieni.
La moartea sa, Mircea cel Bătrân sau cel Mare, cum i s-a mai spus, lăsa urmașilor săi o țară neatârnată, liberă și prosperă, cu importante așezăminte monastice, importante valori religioase și arhitecturale ale patrimoniului românesc, așa cum este lavra Coziei, în al cărei naos se afla tabloul votiv ce-l înfătişează pe voievod și pe fiul său.
Prof. dr. Florin EPURE,
Directorul Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea
