9 martie – Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia.
Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia au trăit în vremea lui Licinius (308-324), împăratul roman care a luat măsuri anticreştine. Aceştia erau soldaţi creştini în Legiunea a XII-a Fulminata, cantonată la Melitene, în Armenia. Aceştia erau de origine romană, greacă şi armeană.
Pentru că erau creştini şi militari, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a obligat să se închine idolilor păgâni. Refuzul le-a adus întemniţarea timp de opt zile şi lovirea cu pietre ca metodă de tortură. Arătarea semnelor divine i-a întărit şi i-a făcut să nu renunţe la dreapta credinţă.
După aceste chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare, în lacul Sevastiei. La miezul nopţii, unul dintre cei mucenici, a ieşit din apă din cauza gerului. Alergând spre baia caldă, pusă de cei ce slujeau idolilor, a murit. Cei rămaşi să rabde gerul au început să se roage şi atunci s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au coborât din cer asupra mucenicilor. Unul dintre soldaţii de pază, uimit că în miezul nopţii o lumină din cer încălzeşte apa şi că o cunună din cele 40, pogorâte peste mucenici, nu are peste cine să se aşeze, s-a aruncat în apă, marturisind credinţa creştină. Pentru că au biruit frigul, împăratul a poruncit ca mucenicii să fie arşi de vii şi apoi oasele au fost aruncate în lac. După trei zile, Sfinţii s-au arătat episcopului Petre, cerându-i să-i scoată din apă, dupăcare au fost ingropate cu mare cinste.
Cei patruzeci de Sfinţi Mucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie.
Praznicul Sfinţilor 40 de Mucenici s-a suprapus peste începerea anului agricol tradiţional şi a generat o sărbatoare tradiţională românească, Mucenicii sau Măcinicii.” Prof. Dr. Florin Epure, istoric.
Rugăciune:
„Voi, Sfinților Mucenici, care toate le-ați suferit cu îmbărbătarea Duhului Sfânt, în credință și rugăciune îndelungată, nu încetați să ne întăriți și pe noi, cei ce ne minunăm de tăria sufletelor voastre strigând Domnului: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Preasfântă Treime, Cel ce Te proslăvești în sfinții Tăi, slavă Ție!”
