Învierea Domnului- părtășia la iubirea cea veșnică a lui Dumnezeu
Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler și preaiubiților credincioși din cuprinsul Arhiepiscopiei Râmnicului, Har, milă și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh,iar de la noi părintești binecuvântări!
Hristos a înviat!
„Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă,
pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
pe noi cei ce eram morţi prin greşelile noastre,
ne-a făcut vii împreună cu Hristos – prin har sunteţi mântuiţi!
Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat
întru ceruri, în Hristos Iisus” (Efeseni II, 4-6).
Preacuvioși și preacucernici părinți,
Iubiți fii și fiice duhovnicești,
Câtă nevoie avem de Înviere! Cum tresaltă sufletele noastre când mărturisim Învierea lui Hristos în mijlocul celor care încearcă să ne ia speranța cea mai de preț a credinței noastre! Lumina care izvorăște din mormântul gol al lui Iisus Nazarineanul ne cheamă din nou, pe fiecare în parte, să dăm mărturie de lucrurile bune pe care le-a făcut Domnul cu noi (cf. Psalmul CXXV, 3). Poate cel mai mare dar primit de noi oamenii este Lumina Învierii, după cum îndreptățit spune Sfântul Apostol Pavel: „Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!” (Efeseni V, 8). (…) Chipurile noastre trebuie să se întâlnească în îmbrățișarea părintească pe care ne-o oferă Dumnezeu (…)
Păzirea cuvintelor Mântuitorului Hristos, adică rămânerea în ascultare de voia Sa, arată și iubirea pe care I-o purtăm și astfel ne va ține și pe noi în veșnicia iubirii Sale (…)
Să arătăm prin viețuirea noastră că Hristos Domnul a înviat, iar noi am înviat duhovnicește prin El. Să devenim mărturisitori ai Învierii Domnului prin modul nostru de a ne purta în lume. Să viețuim în ethosul Învierii nu doar în Săptămâna Luminată, ci în fiecare zi a vieții noastre.
Societatea zilelor noastre este o lume în care lipsește iubirea față de celălalt. Nu îl mai iubim pe aproapele nostru, fiind orbiți de propriul egoism. Trăim o perioadă în care lumea vede în semenul său un dușman și nu Îl mai percepe, așa cum ar trebui, pe Hristos Cel Înviat: „Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut” (Matei XXV, 45). Să ne arătăm mai mult iubirea pe care Hristos Domnul o revarsă asupra noastră, să Îl lăsăm pe El să lucreze în lume prin noi, devenind brațe iubitoare ale Domnului Cel Înviat din morți. Să ne arătăm iubirea noastră, începând de la cele mai mici fapte, continuând până ce vom rosti ca și Sfântul Apostol Pavel: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (Galateni II, 20). Așa cum Hristos S-a jertfit pentru noi, să ne jertfim și noi pentru aproapele, ca să-l conducem din Înviere, în înviere.
Iubiți părinți și dreptslăvitori creştini, vă reamintim, ca în fiecare an, că în Duminica a treia după Paști, numită a Mironosițelor, anul acesta în ziua de 12 mai, prăznuim Aducerea în Oltenia a moaștelor Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Arhiepiscopul Râmnicului, sărbătoare ce are o însemnătate foarte mare pentru Arhiepiscopia noastră, și vă aşteptăm să veniți pentru a ne ruga împreună Sfântului Ierarh Calinic, ocrotitorul Arhiepiscopiei Râmnicului, cel care a și reînviat această eparhie într-o perioadă de mare restriște, ca acesta să mijlocească spre mântuirea sufletelor noastre.
Ne rugăm ca Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos să aducă în casele și sufletele frățiilor voastre bucuria și lumina adusă în lume de aceasta, binecuvântându-vă cu pace și sănătate, și revărsând milostivirea Sa peste toți, spre deplina împărtășire din iubirea Sa cea veșnică.
Hristos a înviat!
