Sfânta Liturghie săvârșită astăzi în fața Catedralei Arhiepiscopale din Râmnicu-Vâlcea.
Slujba a avut loc, conform noilor regului, în curtea Arhiepiscopiei.
IPS Varsanufie a relatat întâlnirea dintre Mântuitorul Hristos și femeia samarineancă.
„Aceasta, „venind la fântâna lui Iacob din orașul Sihar, L-a aflat acolo pe Fiul lui Dumnezeu. Fără a-L cunoaște, femeia rămâne mirată de cererea Mântuitorului de a primi apă și, de aceea, întreabă: «Tu, Care eşti iudeu, cum ceri să bei apă de la mine, care sunt femeie samarineancă?».
Mântuitorul îi descoperă femeii samarinence că apa cea vie este Cuvântul lui Dumnezeu: «dacă cunoşteai harul lui Dumnezeu şi Cine este Cel Care ţi-a zis: dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie». Deși la început nu putea înțelege despre ce apă este vorba, treptat însă femeia Îl mărturisește pe Fiul lui Dumnezeu ca fiind un Prooroc, iar mai apoi, în comunitate, le arată și celorlalți că Acela pe Care Îl întâlnise la fântâna lui Iacob și Care îi descoperise tainele vieții sale nu este altul decât Mesia Cel așteptat, Dumnezeu adevărat. Locuitorii acelei cetăți L-au rugat pe Mântuitorul să rămână cu ei mai multe zile. „Și mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui. Iar femeii îi ziceau: «Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii». Mărturisirea comunității este cea mai frumoasă din Noul Testament. Nici unul dintre cei pe care i-a vindecat nu a mărturisit atât de clar că El este Cel așteptat, Mântuitorul.
După Înviere, femeia a fost botezată de Sfântul Apostol Petru și a primit numele Fotini (cea luminată), fiind socotită întocmai cu apostolii, pentru că L-a propovăduit pe Mântuitorul nu doar în cetatea Sihar, ci în tot nordul Africii, până în Cartagina, împreună cu fiii ei, Iosif și Victor.
Întâlnirea personală cu Mântuitorul Hristos declanșează în lăuntrul omului vocația creștină, duhovnicească, întrucât «Duhul Însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu» (Romani VIII, 16)”. Închinarea adevărată este în casa lui Dumnezeu; închinarea este cu inima aplecată înaintea Lui și cu sufletul înălțat către El.
De aceea, fiecare credincios este chemat personal ca prin curățirea de patimi, prin rugăciune, să devină sălaș al Duhului Sfânt și, în același timp, să se facă părtaș de darurile care izvorăsc din Persoana Mântuitorului Hristos, Cel Înviat”- Arhiepiscopul Râmnicului
