Pronaosul Mănăstirii Cozia, o adevărată „sală-tezaur”, cea mai veche realizare în frescă din această vatră monahală, ce datează din secolul XIV.
“Pronaosul a avut destinația inițială de necropolă, fiind zidit fără ferestre, ca parte obscură, cu intrare directă de afară, având rolul de a evidenția contrastul dintre luminozitatea cadrului natural şi cadrul sobru al interiorului mănăstirii. În peretele sudic al pronaosului au fost deschise două ferestre în vremea Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu”(Arhiepiscopia Râmnicului).
Se păstrează încă fresca veche, din anii 1391, care cuprinde 237 de scene.
O noutate, specifică în general secolelor XVII-XVIII, o reprezintă plasarea icoanei hramului în această sală a bisericii.
Pictura aparține artei monastice bizantine paleologe.
“În partea de miazăzi a pronaosului apare pictat chipul Sfântului Nicodim de la Tismana, duhovnicul voievodului-ctitor şi cel care, probabil a îndrumat şi supravegheat construcţia mănăstirii care-i va aşeza în viaţă chinovială pe călugării isihaşti de pe Valea Oltului”(Arhiepiscopia Râmnicului).
Mănăstirea Cozia este un complex monahal medieval, situat în orașul Călimănești, pe malul râului Olt. Este ctitoria domnului Mircea cel Bătrân. De- lungul timpului a fost extinsă și renovată.
