Analiză Daniel Udrescu: Statul impozitează inflația. Statul nesocotește justa așezare a sarcinilor fiscale și necesitatea protecției proprietății

În acest articol, încălcarea centrală imputabilă ordonanțelor/pachetelor fiscale Bolojan este că statul nu mai impozitează un câștig real, ci conservarea nominală a patrimoniului produsă de inflație. Dacă impozitul pe proprietate este reașezat la valoarea de piață fără indexarea costului istoric, fără plafon de suportabilitate și fără procedură reală de contestare individuală, atunci sunt încălcate următoarele norme:

Art. 56 alin. (2) din Constituție – justa așezare a sarcinilor fiscale. Sarcina fiscală trebuie raportată la capacitatea contributivă reală, nu la o valoare nominală umflată de inflație.
Art. 44 din Constituție – dreptul de proprietate privată. Impozitul devine o ingerință disproporționată atunci când obligă contribuabilul să suporte fiscal o valoare pe care nu a câștigat-o efectiv.
Art. 1 alin. (5) din Constituție – legalitate, claritate și previzibilitate. Dacă baza fiscală se stabilește prin grile, algoritmi sau valori administrative netransparente, contribuabilul nu poate anticipa și verifica obligația fiscală.
Art. 16 alin. (1) din Constituție – egalitatea în fața legii. Aceeași valoare de piață poate produce sarcini profund diferite pentru persoane cu venituri diferite, ceea ce rupe egalitatea fiscală reală.
Art. 3 Cod fiscal – echitate fiscală, certitudine și predictibilitate. Neindexarea bazei cu inflația contrazice ideea că impozitul trebuie așezat pe puterea contributivă efectivă.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO – protecția bunurilor. O creanță fiscală excesivă, calculată pe valori nominale și nu reale, poate deveni o sarcină individuală excesivă și poate echivala cu o expropriere indirectă.
Art. 6 CEDO, dacă lipsește o cale efectivă de contestare a bazei. Contribuabilul trebuie să poată combate concret evaluarea fiscală, nu doar să primească o valoare administrativă impusă.
Art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE – dreptul la o cale de atac efectivă, în măsura în care măsura fiscală intră în câmpul dreptului UE sau este legată de angajamente PNRR.
Principiul proporționalității din dreptul UE. Măsurile fiscale trebuie să fie adecvate, necesare și să nu depășească ceea ce este strict necesar pentru scopul bugetar urmărit.
Interdicția confiscării mascate. Dacă impozitul determină vânzarea forțată a proprietății pentru plata obligației fiscale, fiscalitatea se transformă din contribuție publică în dezmembrare patrimonială.

Formularea de atac ar fi: ordonanțele lui Bolojan încalcă justa așezare a sarcinilor fiscale, dreptul de proprietate, principiul proporționalității, previzibilitatea fiscală și dreptul la contestarea efectivă a bazei impozabile, deoarece transformă inflația într-un venit fictiv și obligă contribuabilul să plătească impozit nu pe îmbogățire, ci pe simpla supraviețuire nominală a patrimoniului.

Analiza completă semnată de expert contabil judiciar Daniel Udrescu poate fi citită pe juridice.ro