8 Ianuarie 1392- prima menționare documentară a județului Vâlcea

A3EBD2FE-DC2A-4745-8C14-061E424E3583
Actul primei atestări documentare a județului este scris de mâna marelui logofăt Filos
8 Ianuarie 1392- prima menționare documentară a județului Vâlcea.
“Hrisovul din 8 ianuarie 1392, care poartă pecetea și iscălitura lui Mircea cel Bătrân, domnitorului Țării Românești, prin care acesta dăruiește și întărește danii mănăstirii Cozia, transmite, peste vremuri, prima menționare documentară a județului Vâlcea: „Eu, cel în cel Hristos Dumnezeu, binecinstitorul și de Hristos iubitorul, marele voievod și domn a toată Ungrovlahia, după putere am binevoit […] să ridic din temelie o mănăstire […], am dăruit puțin obroc din casă mea pentru hranacălugărilor […]. În județul Vâlcea, pe fiecare an să-și adune înșiși călugării albinăritul”. Domnitorul mai dă și o baltă Mamino, satele Orlea, Cereașov [lângă Slatina] și Poroinița [la Dunăre], o moară la Râmnic și una la Cătălui [lângă Giurgiu], satele București, Bogdănești și Lunciani și 300 de sălașe de țigani. În document mai apare și „Ulița la Râmnic”, vechi sat care se suprapune cu Ulița bisericii „Sf. Gheorghe”, cu drept de stăpânire al mănăstirii Cozia.
Hinătești, menționat în documentele lui Mircea este „locul Hinătești”, iar la 1392 apare sub forma de sat și cu hotar până la Troian și până în apa Râmnicului.
Documentele menționează și o curte feudală a lui Tatul, pe domeniul căreia se afla și o biserică. A. Sacerdoțeanu consideră că domeniul ar fi aparținut unui mare boier, în a cărui genealogie avea cel puțin două-trei generații, și, neavând moștenitori direcți, domnul trece această proprietate în domeniul Coziei. Actul primei atestări documentare a județului este scris de mâna marelui logofăt Filos, un învățat și cunoscător al limbilor greacă și slavonă. În anul 1392, renunțând la dregătorie și la toate cele pământesti, s-a făcut călugăr la Mânăstirea Cozia, sub numele de Filotei. Întemeiază prima școala de caligrafi și copiști la Cozia și ajunge dascăl al călugărilor de pe Valea Oltului. Singura operă scrisă de el, ajunsă până astăzi, poartă numele de Pripealele la toate praznicile împărătești […] - imnuri de laudă în cinstea marilor sfinți, care se cântă la slujba privegherii în mănăstiri. Fiind iscusit protopsalt și imnograf, „pripealele” sale s-au răspândit, prin secolele XV-XVIII, în toate bisericile ortodoxe din Peninsula Balcanică.
Vâlcea apare ca cel mai vechi județ românesc, după Jaleș, care este atestat documentar în anul 1385. Județele erau împărțiri administrative ale Țării Românești, care își au începuturile, probabil, în perioada de dinaintea formării statului, în uniunile de obști, grupate de obicei pe fluviile unor râuri sau într-o regiune apărată natural. În secolele XIV-XV, județele încă nu aveau caracterul unor diviziuni administrative bine organizate, ci mai degrabă pe acela al unorgrupări teritoriale, transformate treptat de către Domnie în unități administrative aflate sub controlul organelor ce reprezentau puterea centrală. Nu se poate spune cu certitudine când a ajuns Vâlcea determinativ pentru Râmnic. După unele opinii, este posibil ca acest fapt să fi avut loc la începutul secolului al XVI-lea, când se dezvoltă localitatea Râmnicu-Sărat (Slam Râmnic), de care a trebuit să se deosebească”
Dr. Florin Epure- istoric
Urmărește știrile Realitatea de Valcea și pe Google News























