Uniunea Europeană a făcut pași importanți pentru consolidarea apărării după invadarea Ucrainei de către Rusia, însă capacitatea blocului comunitar de a reacționa autonom la un conflict major până în 2030 rămâne incertă. Principalele vulnerabilități sunt dependența de echipamente militare din SUA, lipsa coordonării între statele membre și capacitatea limitată a industriei europene de apărare, arată Curtea Europeană de Conturi.
Raportul publicat joi avertizează că obiectivul UE de a ajunge la un nivel ridicat de pregătire militară până la finalul deceniului va fi greu de atins fără investiții mai mari, achiziții comune și extinderea rapidă a producției de muniție și armament.
Marek Opioła, membru al Curții Europene de Conturi și coordonator al analizei, a declarat că Uniunea este într-o poziție mai bună decât înainte de războiul declanșat de Rusia în Ucraina, în februarie 2022. Totuși, progresul nu elimină problemele structurale care limitează autonomia strategică a Europei.
„Atingerea pregătirii de apărare în UE până în 2030 rămâne o provocare”, a transmis Opioła. El a invocat fragmentarea sistemelor naționale de apărare, blocajele din industria de profil și dependența continuă de Statele Unite, conform The Guardian.
Cheltuielile de apărare au crescut cu 79%
Statele membre au accelerat investițiile în apărare pe fondul amenințării ruse. Între 2020 și 2025, bugetele militare ale țărilor UE au crescut cu 79%, în contextul presiunilor pentru respectarea obiectivelor NATO și al nevoii de sprijin militar pentru Ucraina.
UE a reușit, în noiembrie 2024, să își îndeplinească promisiunea privind livrarea unui milion de proiectile de artilerie către Ucraina. Obiectivul a fost însă atins cu o întârziere de opt luni față de calendarul inițial.
Bruxelles-ul și-a propus ca până în 2030 să dispună de o apărare credibilă și de capacitatea de a susține un conflict de intensitate ridicată. Calendarul este legat și de evaluările serviciilor de informații, potrivit cărora Rusia ar putea avea capacitatea de a declanșa un război de amploare în Europa în jurul acelui moment.
Industria europeană, prea fragmentată
Curtea Europeană de Conturi atrage atenția că lipsa unei cooperări eficiente între guverne poate genera cheltuieli suprapuse și menține goluri importante în dotarea militară. În prezent, statele membre continuă să ia multe decizii separat, iar industria europeană de apărare rămâne împărțită între interese naționale și proiecte concurente.
Auditorii susțin că Europa trebuie să își reducă dependența externă și să își consolideze capacitățile proprii de producție. Autonomia strategică presupune nu doar achiziția de armament, ci și posibilitatea de a fabrica, întreține și înlocui echipamentele militare necesare în cazul unui conflict prelungit.
Datele citate în raport arată dimensiunea dependenței actuale: între februarie 2022 și iunie 2023, aproximativ 78% dintre achizițiile militare realizate de guvernele UE au provenit din afara Uniunii. Statele Unite au reprezentat singure 63% din totalul cumpărărilor externe.
Creșterea comenzilor către companiile americane a fost explicată prin necesitatea urgentă de a găsi echipamente disponibile rapid, după invazia rusă din Ucraina. Curtea de Conturi notează că apar unele semne de îmbunătățire, însă lipsa unor date complete nu permite încă o evaluare fermă a schimbării de direcție.
Regula „Buy European”, pusă la încercare de urgențele din Ucraina
UE încearcă să direcționeze o parte mai mare din fondurile comune către producătorii europeni de apărare și către parteneri apropiați, inclusiv Ucraina și Norvegia. Regulile permit însă excepții atunci când industria europeană nu poate furniza într-un timp util echipamente esențiale.
Situația Ucrainei ilustrează această dilemă. Kievul a cerut o derogare de la condițiile privind achizițiile cu conținut european pentru a cumpăra interceptori Patriot fabricați în SUA. Rachetele sunt necesare pentru apărarea aeriană, în condițiile intensificării atacurilor rusești cu drone și rachete.
Comisia Europeană a confirmat că solicitarea presupune o derogare de la regulile aplicate finanțării militare europene. Decizia finală aparține statelor membre, iar executivul comunitar speră ca aprobarea să fie acordată rapid.
Concluzia auditorilor este că achizițiile externe pot fi justificate în situații urgente, însă acestea trebuie dublate de investiții care să permită UE să producă, pe termen lung, echipamentele considerate esențiale pentru propria securitate.
